Scurta istorie a unui drac desenat

A fost odată ca niciodată o fetiță de patru anișori, pe nume Larisa, care desena cu entuziasm. E drept că în dimineața aceea se cam plictisise. Se uită la ultimul loc rămas gol pe foaie și oftând subțire începu să învârtă carioca neagră în rotocoale largi, apoi mai strânse, și mai strânse până când ieșii un soi de ghem. Era gata! O pagină plină însemna că putea face altceva, dar înainte, după cum obișnuia, s-a dus la Marius, fratele ei din clasa a V a, să-i laude desenele, ceea ce o umplea de o dulcică mândrie.

– Hm! Ce avem aici? O casă mare și niște copaci amuzanți! Prințesa asta e frumoasă ca tine.

– Și e și bună la suflet!

– Bineînțeles, întotdeauna sunt. Îmi plac și norii tăi, iar soarele parcă acum s-a întors de la dentist.

– De la nenea Emil? Soarele nu merge la doctor.

– De ce?

– Pentru că e din altă țară.

– Bineee. Și asta ce e?

– Nu știu. M-am plictisit și am desenat așa – Larisa reconstitui gestul prin care aduse la existență ultimul desen.

– Dar dacă îi facem două piciorușe și două mânuțe?

– Și o codiță.

– A ce seamănă?

– A cățel?

– Nu, seamănă a drac.

– Și ce e aia drac?

– E cineva rău, foarte rău.

Larisa se învârti brusc pe călcâiul ei ascuțit cu gândul să-și caute păpușa, dar se întoarse numai într-o clipă:

– Cât de rău ar putea fi? Înseamnă că nu-și ascultă mămica, că nu papă toată ciorbica, că strică jucăriile, că-și murdărește hăinuțele. Și încă ce, Marius?

– Minte.

Larisa se înroși.

– Foarte urât din partea lui.

– Da, acceptă Marius și se aplecă din nou asupra caietului de mate ca să ridice la putere vreo câțiva de doi și un trei.

Larisa se așeză preocupată pe scăunelul ei de plastic roz. La început îi era simpatic ghemul, până să afle că era de fapt un drac. Cum stătea așa lângă prințesa respectivei dimineți chiar păreau prieteni. Și era mult mai amuzant decât copacii. Dar el e rău și trebuie să plece neapărat de lângă prințesă. Cât de rău? Larisa știa că și ea mai greșea …

Privirea fetiței se pierdu departe – departe într-o imagine ca un desen animat în care prințesa ieșise din casa mare într-o rochiță lungă, albă – albă. Se plimba liniștită pe sub copacii amuzanți. Deodată apăru dracul. Acesta avea hainele murdare, iar în mâini, noroi. Prințesa s-a speriat. Dracul a aruncat în ea cu noroi și i-a murdărit rochița. Larisa a înlemnit. De ce ai făcut asta?! Chiar că ești rău. Lasă – lasă că-ți dau eu ție! Apucă forfecuța, decupă dracul și-l mărunții în zeci de fărâmițe. Așa-ți trebuie!